Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi
anterior următor

CALENDAR (BRAȘOV, 1733)

Primul calendar românesc a fost tipărit la Brașov, în 1733. Tiparul a fost executat, într-un mod cam rudimentar (cu literele de plumb lipite pe o scândură), de dascălul Petcu Șoanul, din Scheii Brașovului. O nouă ediție a Calendarului a fost scoasă, după unele mărturii, în 1737.

 

Calendarul lui Petcu Șoanul a circulat intens, prin numeroase copii manuscrise (cuprinzând în special partea cu prevestirile), în toate provinciile românești, până spre mijlocul secolului al XIX-lea.

 

Este posibil să fi existat și o ediție anterioară în 1731.

Există și exemplare care nu indică locul tipăriri1.

Titlul dezvoltat al Calendarului este: Calendari, acum întâi rumânesc alcătuit de pe cel sârbesc; așezatu-s-au pe limba rumânească ca întru 100 de ani să slujască, că și cel slovenesc într-acest chip au fost, fiind de un mare astrolog la Kiev scos; de un mare dohtor muscal s-au tălmăcit într-acesta chip precum acum s-au izvodit.

 

Cuprinsul Calendarului de la 1733 este următorul: o cronologie (în care sunt trecuți anii – socotiți, după model bizantin, de la Geneză – în care s-au petrecut unele evenimente biblice, s-au întemeiat marile imperii, s-au inventat armele de foc sau tiparul ș.a.);  Învățătura planetelor, adică o suită de prevestiri pentru anii guvernați ce cele 7 planete (Saturn, Jupiter, Marte, Soarele, Venus, Mercur și Luna – fiecare din aceste planete stăpânind un număr de 13 sau 14 ani trecuți într-un tabel însoțitor) privitoare la caracterul omului născut sub un anume semn planetar („Oamenii carii să nasc într-această planită – Saturn (n.n.) – sânt muncitori, lacomi, zavistnici, vicleani la vorvă, gânditori, plini la trup, mâlcomiș, nedirepți, iubitori de avuție”2), la organele sale vitale, uneori pietrele și animalele stăpânite de planeta respectivă („Stăpâneaște – Jupiter (n.n.) – pieptu și coastele, hicatul, stâlpul trupului. [...] Pietri: zmaragd, zamfir, ametist. Fieri: elefant, boi, cerbi, capre, păuni, preveghitori, porumbi”3), precum și la starea vremii pe zile, luni sau anotimpuri („Anul în care iaste acea planetă – Saturn, n.n. –: friguros, ploios, neroditori. Primăvara, friguroasă, înfloritura și iarba târzâie, grindine”4); Altă învățătură pentru semințe conține sfaturi despre felul cum trebuie puse semințele diverselor plante în pământ în funcție de fazele lunii sau de zilele considerate favorabile ale fiecărei luni calendaristice; Spunere de casnici reprezintă o regrupare pe zodii, cu unele omisiuni și elemente de noutate, ale prevestirilor date sub cele 7 planete; Știința de planete, cu alte prevestiri referitoare la ceasurile bune și cele rele sau la activitățile favorizate de o anumită planetă („Supt Saturnus a pune temelie, învățătură, a schimba ceva”5), dar și cu informații legate de producerea eclipselor (Pentru perirea Soarelui și a Lunii); Calendarul se încheie cu un Sinaxar pe 12 luni, unde sunt consemnați sfinții și sărbătorile religioase neschimbătoare ale anului.

BRV vol. II (1910), pg. 48.

Biblioteca Academiei Române (București)

1. BRV vol II (1910), pg. 48.

2. Calendar, Brașov, 1733, f. 5r.

3. Ibidem, ff. 11v, 14v.

4. Ibidem, f. 5v.

5. Ibidem, f. 34r.

Trimite sugestia ta aici!

Câmpurile cu * sunt obligatorii