Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi
următor

LITURGHIER (TÂRGOVIȘTE, 1508)

Radu cel Mare, domnul Ţării Româneşti (1494(5)-1508) este artizanul unuia dintre momentele cruciale şi categoric benefice pentru istoria culturii, civilizaţiei şi spiritualităţii româneşti. Ceea ce l-a impus pe domn, definitiv, în memoria culturală a Europei estice a fost, fără îndoială, aducerea la Târgovişte a ieromonahului-tipograf Macarie. Se pare că acesta deprinsese meşteşugul zeţăriei la Veneţia, celebru centru tipografic.

 

După ce între 1494-1495, tipărise în Muntenegru, la Cetinije,un Molitfelnic, un Octoih şi o Psaltire, Macarie  şi-a continuat lucrarea misionară şi culturală în Ţara Românească, unde a primit adăpost de teama turcilor instalaţi în Muntenegru. În acest sens, este îndreptăţită afirmaţia lui N. Iorga: „tipărirea cărţilor slavone nu-şi putea găsi un adăpost în Balcani, în acel sfârşit al veacului al XV-lea, când ultimele rămășiţe de stăpânire creştină se înecau în noianul turcesc. Meşterii trebuia să-şi caute un sprijin, un ocrotitor, dincoace de Dunăre, unde se păstrau vechile forme de stat. Această îndreptare spre noi, era cu atât mai impusă cu cât Veneţia nu mai voia să se ocupe cu lucrul tipografic pentru slavi”1.


Liturghierul lui Macarie nu este doar prima tipăritură imprimată vreodată în Ţările Române, ci şi primul liturghier ortodox tipărit. Traducerea slavonă a acestei cărţi, se pare că ar fi fost realizată de către patriarhul Nifon, cât timp a stat în Ţara Românească2. Reţinem şi faptul că primul Liturghier în limba greacă avea să se tipărească abia în 1526, când avea să apară concomitent, la Veneţia şi la Roma.

 

În 1980, Doina Braicu și Victor Bunea scriau, în "Cartea veche româneasca din secolele XVI-XVII în colecțiile Arhiepiscopiei Sibiului", că pe teritoriul românesc s-au păstrat doar 5 exemplare din acest liturghier.

Liturghierul lui Macarie are textul în limba slavonă de redacţie medio-bulgară şi conţine cele mai des săvârşite slujbe din cultul Bisericii Ortodoxe: liturghiile Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Vasile cel Mare şi a Darurilor înainte sfinţite, alături de slujba parastasului (pomenirea morţilor), molitfa (rugăciunea) de iertare a păcatelor etc.

Incipit: „A întru sfinţi Părintelui nostru Archiepiscop al Cesareei şi Capadociei Vasilie cel Mare, povăţuire către preot despre dumnezeiasca slujbă şi despre grijire3 (trad. din slavonă).

Frumoasele ornamente, frontispicii şi letrine roşii şi negre care împodobesc această rară tipăritură sunt inspirate din tradiţia manuscriselor şcolii lui Gavriil Uric de la Mănăstirea Neamţ.

 

Cuprinde trei frontispicii cu ornamente împletite, unul reprodus de trei ori, altul de doua ori și al treilea cu Stema Țării Românești.

BRV vol. I (1903), pg. 1-8.

Biblioteca Academiei Române (București)

1. Iorga, N. Istoria literaturii româneşti, ed. a II a, Bucureşti, 1925, p. 138

2. Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, vol.II, P.II,  Bucureşti, 1940, p.580

3. BRV. vol. I (1903), pg.1

Trimite sugestia ta aici!

Câmpurile cu * sunt obligatorii