Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi
următor

DECRETUL PATRIARHULUI PARTENIE (IAȘI, 1642)

Acest Decret fusese promulgat în urma lucrărilor conciliului constantinopolitan din același an, fiind parte integrantă a unei gramate trimisă de Parthenie I mitropolitului Petru Movilă, cu data "mai 1642, indictionul 10". Ea conținea, pe scurt, o mărturisire de credință a Bisericii Orientale (contrasemnată inclusiv de sinodalii moldoveni în frunte cu Mitropolitul Varlaam) și condamnarea catehismului pseudo-ortodox, de influență calvină, atribuit lui Chiril Lukaris, publicat la Geneva în 1629 și 1633.

 

Această parte a scrisorii patriarhului Partenie a fost imprimată la Iași, pe foaie volantă, la inițiativa lui Meletie Sirigul, care ar fi dorit ca nu doar lucrarea influențată de calvinism să fie afurisită, ci și Chiril Lukaris însuși, prezumtivul ei autor. Atât Partenie, cât și Petru Movilă au susținut caracterul apocrif al confesiunii lukariene și nu au fost de acord cu anatemizarea fostului patriarh.

 

Sinodul de la Iași, din 1642, confirma poziția autorităților ecleziastice referitor la această chestiune și aproba, pe de altă parte, versiunea corectată de Meletie (care o va și traduce în limba greacă), a "Pravoslavnicei mărturisiri" scrisă de Petru Movilă în limba latină (cu titlul inițial de "Expositio Christianae fidei Russiae Minoris"). Expresia acestui ultim acord va fi un alt decret sinodal, din 1643, actul de consacrare definitivă a confesiunii movilene în întreg spațiul ortodox.

 

În 1643 a apărut, la Paris, o broșură cu textul grecesc original și traducerea în limba latină a acestei lucrări. Este vorba de ediția îngrijită de Gabriel Cossart, cu titlul: "Parthenii Patriarchae Constantinopolitani decretum Synodale super Caluinianis dogmatibus".

Textul este încadrat într-un chenar din flori și frunze palmate; sus, deasupra titlului, un medalion xilogravat cu "Maica Domnului și Pruncul", între doi îngeri privind spre icoană, care țin în mâini ramuri de măslin. Ornamentația prezentă între cele două coloane ale textului se regăsește mai jos, sub forma a trei benzi fitomorfe subțiri, care delimitează Decretul propriu-zis de lista cu semnăturile ierarhilor participanți la lucrările sinodului ieșean din 15 septembrie - 16 octombrie 1642. Dedesubtul acestei liste se regăsește același ornament descris mai-sus, apoi Stema Moldovei cu însemnele domnitorului Vasile Lupu, flancată de două ornamente înfățișând vase cu flori, ca frontispiciu al scrisorii de mulțumire cu titlul (la rândul său plasat într-un cartuș ornamental): "To Exlamprotato kai Megaloprepestato Theosevestato te authenti kai hegemoni pases Moldovlachias, ky[rio] ky[rio] Ioanne Vasileio Voevonda Soterian para Theou".

 

Autorul gravurilor este unul din meșterii Lavrei Pecerska, Ilia, sau Ilia "Anagnoste", susține Dragoș Morărescu, contrazis de cercetătoarea Oksana Yurchyshyn-Smith, de la St. Clement Ukrainian Catholic University, London College: "Anagnoste" ar fi o interpretare discutabilă a secvenței "ANAKNOZ", din semnătura gravorului. Domnia sa precizează că este vorba, de fapt, de abrevierea cuvântului "anaxios" ("nevrednicul"), des întâlnit în semnăturile gravorilor ucrainieni din secolele XVI-XVIII.

BRV vol. I (1903), pg. 119.

Biblioteca Academiei Române (București)
Trimite sugestia ta aici!

Câmpurile cu * sunt obligatorii