Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi

VARLAAM, RĂSPUNSUL ÎMPOTRIVA CATIHISMUSULUI CALVINESC (MĂNĂSTIREA DEALU*, 1645)

Conf. univ. dr. Gabriel Mihăilescu

În prima jumătate a secolului al XVII-lea, Biserica ortodoxă din țările române este nevoită să ia atitudine în fața pericolului tot mai mare venit dinspre Biserica reformată din Transilvania (unde principii maghiarii erau, în majoritate, calvini) și a încercărilor ei, mereu reluate, de convertire a românilor la Reformă. În acest context, în 1642, este aprobată, într-un sinod ținut la Iași și patronat de domnitorul Vasile Lupu, o mărturisire de credință ortodoxă, adică o lucrare normativă care să expună și să definească, pentru întreaga ortodoxie, dogmele și principiile fundamentale ale acestei confesiuni creștine. Lucrarea se numea Orthodoxa confessio (sau Pravoslavnica mărturisire, cu titlul traducerii românești de mai târziu) și fusese alcătuită de Petru Movilă (1596-1646; fiul domnitorului Simion Movilă, ajuns mitropolit al Kievului). În aceeași epocă, de mare stabilitate politică, a domniilor lui Vasile Lupu (1634-1653) și Matei Basarab (1632-1654) încep să se traducă și să se tipărească tot mai multe cărți cu conținut ortodox în limba română (într-o vreme în care limba în care se slujea în biserică era slava veche) tocmai ca reacție la principala „armă” a adversarilor: traducerea cărților de slujbă și a celor de învățătură religioasă  (simultan cu propovăduirea doctrinei calvine sau luterane) în limba română, pe fondul principiului reformat al adoptării limbilor naționale în cultul religios creștin.

 

În concordanță cu această orientare cultural-religioasă a epocii (cunoscută și sub denumirea de „contrareforma” ortodoxă), mitropolitul de atunci al Moldovei, Varlaam (1632-1653), va tipări prima carte în limba română din Moldova, o celebră culegere de predici, Carte românească de învățătură (sau Cazania, 1643), care va deveni un fel de best seller românesc al secolului al XVII-lea. Doi ani mai târziu, același Varlaam va publica și prima scriere în limba română de polemică confesională, anticalvină, din epoca veche: Răspunsul împotriva Catihismusului calvinesc.

 

Varlaam mărturisește, în Predoslovie, că aflându-se în misiune diplomatică  în Țara Românească, a descoperit în biblioteca logofătului Udriște Năsturel – mare cărturar muntean și cumnat al domnitorului Matei Basarab – „o cărțulie mică în limba noastră românească tipărită”, numită Catihizmus creștinesc, „carea o am aflat plină de otravă și de moarte sufletească[1]. Drept consecință, el va hotărî că îi revine „o datorie mare să fac răspuns și să arăt tâlcul cel rău a lor, ce tâlcuiesc rău și strâmbadză scriptura svântă[2]. Scrierea rezultată reia sistematic, în cuprinsul său, toate întrebările și răspunsurile din Catehismul, tipărit la Prisac (în Transilvania), în 1640, care contravin dogmelor ortodoxe, și le oferă un nou răspuns, amplu, argumentat în spiritul „dreptei credințe”, sprijinit pe citate biblice. Câteva dintre punctele „fierbinți” ale disputei sunt: cultul icoanelor, al sfinților, al crucii sau al Maicii Domnului – toate prezente în Biserica ortodoxă și respinse de calvini. „Armele” lui Varlaam țin de „arsenalul” retoricii, deopotrivă de bine cunoscut și exersat de toți cărturarii importanți ai epocii vechi. Deosebit de abil, în acest sens, se dovedește a fi mitropolitul moldovean atunci când își propune să minimalizeze sau supună deriziunii publice opinia adversarilor săi. El recurge atunci, pe rând, la interogația retorică, falsa mirare, ironie sau reducerea la absurd (a arăta, de pildă, cum contradicția existentă între unele convingeri ale calvinilor și afirmațiile Sf. Pavel sau ale Mântuitorului însuși, din Noul Testament, le face pe primele să poată fi asimilate cu nonsensul). Răspunsul lui Varlaam este o scriere în cea mai mare parte a sa originală, dar în care străbat, din când în când, formulările lui Petru Movilă din Pravoslavnica mărturisire, preluate ca atare sau puțin modificate.

 

Lucrarea este adresată, în special, românilor ortodocși din Transilvania, în termeni care denotă, la mitropolitul de atunci al Moldovei, conștiința unității spiritual-religioase și de neam a tuturor românilor: „iubiți creștini și cu noi de un neam român[3].

 

În privința locului de tipărire există anumite dubii[4], acesta nefiind menționat pe pagina de titlu sau în interiorul cărții. Deși păstrată astăzi într-un singur exemplar tipărit (și acela incomplet) și într-o singură copie manuscrisă (provenind din Moldova), există indicii clare că scrierea lui Varlaam a circulat intens, cu deosebire în Transilvania, dar și în Moldova[5].

 

[1] Varlaam, ed. cit., p. 186.

[2]Ibidem, p. 187.

[3]Ibidem, p. 185.

[4]Pentru discuția privind locul unde a fost tipărită cartea, vezi Mirela Teodorescu, Studiu filologic, în vol. Varlaam, Opere. Răspunsul împotriva Catihismusului calvinesc, ediție critică, studiu filologic și studiu lingvistic de Mirela Teodorescu, București, Ed. Minerva, 1984, p. 22-31.

[5]Argumente, în acest sens, pot fi găsite în Mirela Teodorescu, st. cit., p. 38-39.