Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi

TIPIC (CHIȘINĂU, 1823)

Dr. hab. Igor Cereteu

Activitatea tipografică la Chișinău a continuat și în timpul Arhiepiscopului Chișinăului și Hotinului Dimitrie Sulima (1821-1844), care a preluat cârma eparhiei după moartea predecesorului său, Mitropolitul și Exarhul Gavriil Bănulescu-Bodoni, în primăvara anului 1821.

 

În timpul și prin contribuția acestui ierarh s-au tipărit la Chișinău mai multe cărți, însă activitatea editorială în timpul lui este mai puțin fructuoasă decât cea a lui Cavriil Bănulescu-Bodoni. Dacă ultimul a tipărit cărți liturgice de o mare valoare istorică și teologică inspirate sau reproduse după edițiile românești, în timpul lui Dimitrie Sulima s-au tipărit cărți traduse după unele ediții slavonești, editate în centrele din Rusia. Tipicul slujbei în scurt a fost tipărit în anul 1823, în timpul acestui ierarh.

 

Unii cercetători au admis și mai admit încă existența unei ediții a Tipicului în anul 1821 [3, p. 83-84; 2, p. 50; 4, p. 52-53], adică în timpul păstoririi Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni. Există, însă câteva motive care ne impun anumite suspiciuni în această privință.

 

Pentru a clarifica situația este necesar de a analiza cu mare precauție titlul cărții. Este adevărat că pentru tipărirea Tipicului la Chișinău a fost obținută permisiunea din partea sinodului rus la 31 decembrie 1819 [2, p. 50], însă din anumite motive, pe care nu le cunoaștem încă, această carte nu a ieșit de sub tipar în ultimul an al vieții lui Gavriil Bănulescu-Bodoni, așa cum susțin unii cercetători.

 

Mai întâi de toate atrage atenția faptul că în conținutul titlului se admite că Tipicul a fost tipărit în „Duhovniceasca tipografie a Bessarabiei”, or cea de la Chișinău s-a numit pe intreaga perioadă a păstoriei Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni „Tipografie Exarhicească”.

 

Al doilea moment care atrage atenția în mod deosebit este anul tipăririi cărții. La o lectură atentă a titlului exemplarului din colecția Bibliotecii Naționale (cota 56046) se vede clar că în datarea lui, pe foaia de titlu, s-a comis o greșeală de tipar a ultimului grafem din anul 1823 [5, p. 240]. Nu poate fi exclus faptul că slova „г” să fi fost ștearsă parțial de vreme și să fi rămas doar un fragment, care a fost citit greșit în loc de „3” – „1”, ceea ce nu este corect.

 

Cel mai convingător argument în această privință este scrisoarea lui Dimitrie Sulima de la 1 februarie 1823 adresată protopopului de Buiucani, ținutul Orheiului Ioan Dimitriu, privitoare la primirea tipicelor, în care se stipulează următoarele: „Fiindcă întâmplarea s-au descoperit că preoții și slujitorii bisericești din oblastiia aceasta, neavând la biserici tipic, săvârșesc cele sfinte desăori împotriva lui; drept aceia după punerea mea la cale, s-au și tipărit în tipografia de aici tipice în scurt, a cărora preț este câte trei lei, în urma căreia încredințez cucerniciei tale protoiereule ca să trimeți în grabă cătră ocârmuitoriul tipografiei Arhimandritul Ioanichie un om înadins spre a le priimi după numărul bisericilor câte să află în privigherea cucerniciei tale, după priimirea cărora, împărțindu-le fără întârziere pe la biserici și luând pentru tipicele acestea din banii bisericești câte 3 lei, iară nici de cum mai mult și să apoci a triimete banii aceștea cătră ocârmuitoriul tipografiei Arhimandritul Ioanichie. Anul 1823, fevruarie 1 zile” [6, f. 2-3]. Din acest document nu reiese ca ar mai fi existat o ediție anterioară a Tipicului.

 

Trebuie precizat că în bisericile din Basarabia nu existau suficiente tipice bisericești, după care preoții puteau să oficieze slujba religioasă. Or, în acest document este clar stipulat că preoţii din eparhie nu au tipice. Sunt semnalate documentar exemplare de Tipic tipărit la Iași în 1816, însă acestea erau foarte puține, din care cauză s-a hotărât să se tipărească o variantă prescurtată a tipicului, pentru a fi difuzată în bisericile și mănăstirile din Basarabia.

 

Inițiativa a aparținut Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni și a fost realizată de Arhiepiscopul Dimitrie Sulima abia în 1823. Argumentele respective ne determină să admitem că nu a existat o ediție a Tipicului în anul 1821, însă este vorba doar de cea din 1823 [1, III, p. 430, nr. 1193; 3, p. 83, 85], din timpul păstoriei Arhiepiscopului Dimitrie Sulima.

 

 

[1] Bianu, Ioan; Hodoş Nerva; Simonescu, Dan (1912-1936) Bibliografia Românească Veche. Tomul III. 1809-1830, de Bucureşti: Atelierele Socec & Co., 777 p.

 [2] Ciobanu, Ștefan (1992) Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, Chişinău, Editura enciclopedică „Gheorghe Asachi”, 272 p. il.

[3] Farmagiu, V.;  Matei, N.; Slutu. C. (1992) Cartea Moldovei. Ediţii vechi (sec. XVII – înc. sec. XX). Catalog general. Vol. 2. Cu un studiu introductiv de A. Eşanu, Кишинэу, „Штиинца”, 266 p.

[4] Danilov, Maria (2007) Cenzura sinodală şi cartea religioasă în Basarabia. 1812-1918 (între tradiţie şi politica ţaristă), Chişinău, Tyragetia, 264 p.

[5] Cereteu, Igor (2012) Unele considerații privind difuzarea cărții vechi tipărite la Chișinău, în Tyragetia. Istorie. Muzeologie, Serie nouă, Vol. VI [XXI] nr. 2, p. 235-242

[6] Arhiva Naţională a Republicii Moldova. Fond 205, inventar 1, dosar 4321. Corespondența cu protopopii de județ și stareții mănăstirilor din Basarabia despre tipărirea Tipicului în limba română în tipografia eparhială din Chișinău. 1 februarie 1823 – 8 martie 1823. 4  f.