Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi

SIMEON ARHIEPISCOPUL THESALONICULUI, VOROAVĂ DE ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI (BUCUREȘTI, 1765)

Dr. Daniela Lupu

Cartea reprezintă prima ediţie românească a tratatului Dialog în contra ereziilor, opera arhiepiscopului Simeon al Thesalonicului  (cca. 1381-1429), tipărit pentru prima oară în 1683, la Iași, din inițiativa patriarhului Ierusalimului, Dosithei Notara (1669-1707). Fiind în limba greacă, tratatul a avut o arie de restrânsă de circulație, în cercul teologilor și cărturarilor.

 

S-a încumetat să tălmăcească în limba română această lucrare fundamentală pentru teologia și practica liturgică a Bisericii Ortodoxe, Chesarie protosinghel (întâiul cîntăreț) al Mitropoliei, viitorul episcop de Râmnic (1773-1780). Traducerea a fost făcută  la îndemnul mitropolitului Grigore al II-lea (1760-1787), căruia Chesarie îi era ucenic, pentru a putea fi înțeleasă de toți credincioșii învățați, atât clerici, cât și mireni.  În prefața adresată cititorilor, Chesarie atrage atenția că, dacă prin traducere cartea a devenit accesibilă tuturor („de obşte, la toţi”): „nu trebuie pentru aceasta să fie nebăgată în seamă, ci mai vârtos să fie cinstită şi de toţi primită şi iubită, precum şi lumina”(f. /3/). O clară trimitere la faptul că era încă puternică reticenţa unor teologi conservatori faţă de transpunerea textelor de dogmă în limba română (considerată incapabilă să reda fidel sensurile originare) și opinia că  trebuie îngrădit accesul laicilor la cărţile rezervate până atunci doar clerului.

 

Conceput ca un dialog între un arhiereu și un preot, tratatul cuprinde o parte de teologie dogmatică, în care sunt prezentate principalele erezii cu care s-a confruntat creștinismul, hotărârile Sinoadelor Ecumenice cu privire la acestea și chestiunile de dogmă, care deosebesc catolicismul de ortodoxie. O altă parte, mult mai extinsă, tratează Simbolul credinței ortodoxe, Sf. Taine, ierahia clericală, tipicul săvârșirii Liturghiei, semnificația și simbolistica obiectelor și veșmintelor liturgice.

 

Chesarie a preferat să adapteze titlul original la nivelul unui public mai larg, încă puternic legat de oralitate, numindu-l Voroavă de întrebări şi răspunsuri întru Hristos. Cartea a fost tipărită cu cheltuiala mitropolitului Ungrovlahiei, Grigore al II-lea, el însuși susținător al necesității traducerii cărților de cult și teologice în românește. În vremea aceea, domn al Țării Românești era Ştefan Racoviţă (1764-1765), căruia mitropolitul îi închină cartea prin prefața dedicatorie de la începutul volumului. Cartea a fost imprimată la Tipografia Mitropoliei din București, de meșterul tipograf Iordache Stoicovici împreună cu ucenicii lui. Iordache ar putea fi și autorul gravurii (nesemnate) de la începutul textului, care îl  înfăţişează pe Simeon arhiepiscopul Thesalonicului (f. /4/).

 

Dincolo de importanța sa pentru Biserica Ortodoxă, Voroava are un loc special în istoria cărții vechi românești deoarece oferă informaţii prețioase referitoare la modul în care decurgea corectura textelor, îndeosebi a primelor ediții, în tipografiile secolului al XVIII-lea. Diorthosirea (corectura)  s-afăcut succesiv de către trei persoane: de Chesarie–care  spune că textul „s-au diorthosit după ellinie”, ceea ce înseamnăcă a făcut verificarea propriei traduceri prin comparare cu originalul grecesc; de Iordache Stoicovici, meşterul tipograf, care a făcut corectura textului sub tipar, după manuscrisul lui Chesarie, precizând că: „precum am aflat în izvod, aşa am dat şi în tipariu”; iar în final, pe textul tipărit, de popa Flor, dascălul Şcolii de slavonie de la biserica Sf. Gheorghe Vechi: „cel ce au procitit cartea aceasta”.

 

Aşadar, pentru eliminarea erorilor de traducere sau a greșelilor de tipar, echipa editorială a recurs la o supra verificare a textului încredinţată popii Flor. În urma „procitirii”  (verificării), popa Flor a întocmit o erată plasată pe ultimele două pagini ale cărţii (p. 563-564), cu denumirea: Îndreptarea cuvintelor celor ce s-au găsit greşite în cartea aceasta. Erata  are următoarele rubrici: „List (pagina n.n.), rândul, greşala, îndreptarea” şi corectează 39 de cuvinte. Ea a fost întocmită după normele folosite și în tipografiile occidentale din secolul al XVIII-lea.