Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi

SF. IOAN GURĂ DE AUR, MĂRGĂRITARE (BUCUREŞTI, 1691)

arhim. Policarp Chițulescu

Lectura şi cartea au constituit un lux pe care în lumea românească şi l-a permis numai o anumită categorie de oameni. Ei erau cei care aveau posibilitatea financiară de a studia şi de a-şi procura cărţi (care uneori erau atât de scumpe, încât un sat întreg contribuia la achiziţia unei cărţi de predici). Dar dincolo de acestea stă şi tipul de texte care se tipăreau. Ele aveau menirea de a reflecta fapte istorice, de a combate un curent sau o părere, de a anunţa noutăţile în materie de ştiinţă, acela de a oferi un sens superior vieţii şi lumii, şi mai ales, acela de a corecta şi îmbunătăţi purtările oamenilor.

 

De aici abundenţa de texte religioase care se tipăresc în Evul Mediu, printre ele numeroase traduceri bune, confruntate cu manuscrise, adevărate ediţii critice ale autorilor clasici ai Bisericii. Dintre aceştia, Sfântul Ioan Gură de Aur sau Hrisostom, vestitul predicator bizantin († 407), s-a bucurat de cea mai mare atenţie. Intelectualii de la noi nu erau străini de ceea ce se tipărea în lume, în limbile clasice sau moderne. Ba Mai mult,ei aveau şi biblioteci a căror faimă străbătea până dincolo de hotarele ţării în care trăiau.Între aceştia, un loc de frunte l-au ocupat fraţii cărturari Radu şi Şerban Greceanu. Ei au tradus din greaca modernă în limba română o antologie de texte ale Părinţilor Bisericii, între care domină numeric predicile Sf. Ioan Gură de Aur. Din acest motiv, culegerea a primit în ediţia greacă titlul de Mărgăritare ale Sf. Ioan Gură de Aur şi ale altor Părinţi ai Bisericii. Titlul s-a păstrat întocmai şi la traducerea românească şi subliniază valoarea spirituală a textelor adunate laolaltă, dar şi a autorilor care le-au compus. Mărgăritarele au apărut la Bucureşti în 1691, într-un volum generos ca dimensiune care îi conferă somptuozitate şi totodată, uşurinţă în manevrare.

 

Cartea are două prefeţe semnate de cei doi fraţi traducători: una adresată domnitorului Constantin Brâncoveanu şi alta cititorului. Este ciudat că nu se cunoaşte aproape nimic despre fraţii cărturari Greceanu care erau de neam nobil şi care au oferit culturii române pentru întâia oară traduceri valoroase.

 

Cei doi învăţaţi traducători îl numesc pe Sfântul Ioan Gură de Aur„luceafăr al lumii, stâlpul şi coloana Bisericii Răsăritului şi (al) pravoslavnicii credinţe trâmbiţi”, cuvintele de învăţătură din carte fiind traduse „de pre limba grecească într-a noastră românească”, din porunca domnului Constantin Brâncoveanu „ca să poată fieştecare Rumân[…] să înţeleagă”, (în această îndeletnicire s-au sfătuit şi cu Constantin Cantacuzino Biv-vel Stolnic, pe care l-au avut îndreptătoriu).

 

În prefaţă sunt amintite şi alte lucrări patronate de voievodul martir Constantin Brâncoveanu: Biblia (1688) – începută de domnitorul Şerban Cantacuzino şi sfârşită de Brâncoveanu, Întâmpinarea la principiile catolice a lui Meletie Sirigul (1690) şi adaosurile lui Dositei al Ierusalimului, anunţând pregătirea traducerii din limba greacă în limba română a cărţii patriarhului Nectarie al Ierusalimului (tipărită la Iaşi, în 1682).

 

 O nouă ediţie a Mărgăritarelor a apărut la Bucureşti în anul 1746, din grija unui alt învăţat şi iubitor al cărţii, mitropolitul Neofit Cretanul.