Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi

ȘEAPTE TAINE A BESEARECII (IAȘI, 1644)

Conf. univ. dr. Gabriel Mihăilescu

În 1639, în timpul domniei lui Vasile Lupu, este ctitorită Mănăstirea Trei Ierarhi, la Iași. În cadrul acesteia va fi instalată prima tipografie din Moldova. Meșterii tipografi erau ruteni (ucraineni) trimiși în Moldova, împreună cu materialul tipografic necesar, de mitropolitul Kievului, românul Petru Movilă (fiul domnitorului Simion Movilă). Astfel, în 1643, va ieși de sub teascurile acestei tipografii nu numai prima carte tipărită, ci și prima carte în limba română din Moldova, Cazania (culegerea de predici) a mitropolitului Varlaam al Moldovei, una dintre cele mai de succes cărți româneștidin întreaga epocă veche.

 

A doua carte care va apărea, la Iași, un an mai târziu, în 1644, va fi o pravilă (un cod juridic) de drept canonic, Șeapte taine a besearecii, prima culegere de acest fel tipărită în limba română în Moldova și a doua din teritoriile românești, după Pravila de la Govora (1640). În sfârșit, ultima carte apărută, tot în limba română, la tipografia de la Trei Ierarhi, în 1646, va fi încă o pravilă, cu un conținut mai cuprinzător (incluzând și prevederi de drept civil și penal), cunoscută sub denumirea de Pravila lui Vasile Lupu.

 

Autorul pravilei din 1644, Șeapte taine a besearecii, a fost multă vreme controversat, unii istorici literari atribuind cartea mitropolitului Varlaam (care semnează predoslovia, i.e. prefața), alții unei colaborări între Varlaam și Eustratie logofătul. Astăzi cercetătorii sunt unanim de acord în a-l recunoaște pe Eustratie logofătul ca autor[1]. Acesta a ocupat funcția de „treti-logofăt” sau „al treilea logofăt” (funcționar în cancelaria domnească) până în 1631, după care va semna doar ca „fost logofăt”. El este cel care a alcătuit (a tradus în limba română și a compilat) toate pravilele din Moldova epocii lui Vasile Lupu: Pravila aleasă (1632, rămasă în manuscris), Șeapte taine a besearecii și Pravila lui Vasile Lupu.

 

Șeapte taine a besearecii este – ca și Pravila aleasă din care sunt luate pasaje întregi – o compilație după nomocanoane bizantine, la care se adaugă, poate, și unele părți originale[2]. Cartea este adresată clerului și cuprinde prezentarea celor șapte Taine ale Bisericii ortodoxe: botezul, mirungerea, împărtășania, hirotonisirea, spovedania, cununia și maslul. Pentru fiecare Taină în parte se dă mai întâi o definiție și o descriere a acesteia sub formă catehetică, de întrebare și răspuns, după care urmează o selecție de prevederi de drept canonicpentru cazul încălcării normelor privitoare la respectiva Taină fixate de tradiție.

 

Lucrarea lui Eustratie logofătul este din acest punct de vedere un foarte interesant instrument, pentru cititorul de astăzi, de pătrundere în mentalitatea lumii tradiționale, creștin-ortodoxe, a epocii vechi. Putem afla astfel cum erau combătute și pedepsite superstițiile (de pildă, credința în vârcolaci sau vrăjitoriile), avortul, lepădarea de prunci, cea de-a patra nuntă, preacurvia, siluirea unei fecioare sau a unei călugărițe, sinuciderea, cămătăria etc.

 

Cartea a cunoscut o circulație semnificativă atât prin răspândirea exemplarelor tipărite (atestată de însemnările posesorilor de pe unicatul păstrat la filiala Bibliotecii Academiei Române din Iași sau de pe cele șase exemplare de la Biblioteca Academiei Române din București), cât și prin copii manuscrise (între 3 și 7 copii, identificate până acum de cercetători). Cele mai multe copii manuscrise s-au făcut în regiuneaTransilvaniei, ceea ce susține concluzia lui I. Rizescu „că în veacul al XVII-lea (probabil, și în secolul următor, n.n.) pravilele românești se aplicau pe întreg teritoriul locuit de români, indiferent de locul unde au apărut[3].

 

[1] Vezi Mazilu, Iulia (ed.) (2012), Șeapte taine a besearecii, Iași, 1644, ed. critică, notă asupra ediției și studiu istorico-filologic de Iulia Mazilu, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, pp. 16-19.

[2] Vezi ibidem, pp. 19-20.

[3] Rizescu, I. Un vechi text juridic ardelenesc, cit. în ibidem, p.32.