Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi

PETRU MOVILĂ, PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE (BUZĂU, 1691)

arhim. Policarp Chițulescu

Nevoia de a explica şi de a apăra totodată, credinţa creştină ortodoxă a condus la apariţia în secolul al XVII-lea a lucrării Mărturisirea ortodoxă, alcătuită în limba latină de Petru Movilă, mitropolitul Kievului,un ierarh de neam român. Această lucrare tratează sub forma de întrebări şi răspunsuri, diferite chestiuni dogmatice, liturgice şi canonice ale Bisericii Ortodoxe.

 

Nu peste multă vreme, interesul pentru un astfel de compendiu ortodox a crescut, mai ales că se accentuase tensiunea dintre ortodocşi şi catolicism, în special, în Transilvania. Cum de munificenţa şi ospitalitatea domnilor români s-au bucurat toţi prelaţii orientali care au vizitat Ţările Române, la Iaşi, sub auspiciile generozităţii domnitorului Vasile Lupu, s-a desfăşurat în 1642 întrunirea celor mai luminaţi ierarhi şi cărturari ortodocşi (adunarea este cunoscută sub numele de Sinodul de la Iaşi). Aici a fost tradusă în limba greacă de către învăţatul Meletie Sirigul şi aprobată de Sinod, Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă. Textul grec s-a tipărit în Olanda în 1666, dar românii au fost primii care au avut această carte în limba lor.Meritul acestei realizări îl au fraţii cărturari Radu şi Şerban Greceanu. Traducerea lor s-a publicat la Buzău în 1691 în condiţii grafice modeste, însă nu sunt puţine exemplarele păstrate până azi şi toate au filele uzate, ceea ce arată că s-a tras un tiraj suficient şi că tipăritura a gasit interes în rândurile învăţaţilor vremii.

 

Radu Greceanu, cel care semnează prologul către voievod, arată că a tradus această lucrare dintr-o veche dorinţă a domnitorului Constantin Brâncoveanu care a şi finanţat ediţia.

 

În cuvântul adresat cititorilor, Radu Greceanu explică menirea existenţei omului: mântuirea (spăsenia) sufletului, căci „tuturor […] oamenilor câţi în lume au venit şi vin, pusă le iaste aciasta (veşnicia) înainte şi în voia lor a o urma şi a o câştiga[].Învrednicească-te dară, iubite cetitoare şi pre tine şi pre mine şi pre tot pravoslavnicul creştin, H(risto)s Domnul, a ne spăsi. Carele dentr-a lui voe, cinstitu, sfântu şi scumpu sângele său l-au vărsat pentru toată lume, pre cruce şi rascumpărându-ne din moarte şi bezna iadului, ne-au adus şi ne-au urcat la ceriu, la limana vieţii de veci. Căruia slava, laudă şi mulţămită fie-i în veci de veci amin”.

 

Următoarea ediţie românească a apărut la Bucureşti, în 1745, în timpul mitropolitului cărturar Neofit Cretanul, fiind oferită în dar preoţilor de către domnitorul Constantin Mavrocordat. Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă a cunoscut de timpuriu traduceri în engleză, franceză şi germană, constituind un reper pentru lumea occidentală, în cunoaşterea învăţăturii ortodoxeşi în dialogul cu Orientul ortodox.