Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi

LITURGHIER (CHIȘINĂU, 1815)

Dr. hab. Igor Cereteu

După anexarea Basarabiei în 1812, autorităţile ţariste au organizat acest teritoriu după obiceiurile lor. Au înfiinţat o nouă eparhie, numită Mitropolia Chișinăului și Hotinului de la oraşul în care a fost stabilită reşedinţa ierarhului şi de la numele oraşului de reşedinţă a fostei Episcopii a Hotinului. În fruntea ei l-au numit pe Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812-1821), ardelean de origine și cunoscător al obiceiurilor și tradiţiilor românilor. A scris scrisori autorităţilor ruse pentru a i se permite înfiinţarea pe lângă Casa Mitropoliei a unei tipografii, în care să se tipărească cărţi bisericești pentru românii din Basarabia, după ediţiile apărute la Moscova și Sankt Petersburg. Ucazul sinodal privind înființarea unei tipografii la Chișinău a fost aprobat la 4 mai 1814, iar la Chișinău a ajuns la 27 mai 1814. Tipografia s-a deschis oficial la 31 mai 1814, iar primele teascuri au fost aduse de la Mănăstirea Neamț. De la Mănăstirea Neamț Gavriil Bănulescu-Bodoni l-a adus pe ieromonahul Ignatie, cunoscător al artei tipografice, pe care l-a numit conducător de tipografie [1, f. 9].

 

Spre sfârșitul anului 1814 a început tipărirea unei Bucoavne pentru Seminarul Teologic de la Chișinău, pe care îl înfiinţase, terminată în anul următor. În aceeași perioadă Mitropolitul și Exarhul Gavriil Bănulescu-Bodoni a început lucrul asupra Liturghiei, destinată bisericilor și mănăstirilor din eparhia sa, carte monumentală prin aspectul artistic și limba literară românească.

 

A apărut în 1200 de exemplare, a fost legată în tipografie şi repartizată preoţilor din eparhie [2, p. 51].

 

Într-un document redactat de conducătorului tipografiei, ieromonahul Damaschin, de la sfârșitul anului 1828 despre „starea cămării cărților” sunt incluse 9 liturghii „pe hârtie galațca, ce să socotesc câte 25 lei și 15 pe hârtie proastă, câte 20 lei, peste tot aceste cu lipsă 24 exem., însă iale nu s-au numărat întru izvodul cărților celor spre vânzare” [3, f. 8-11].  Exemplare ale liturghiei sunt întâlnite şi în afara teritoriului Basarabiei, iar perioada în care au circulat nu este cunoscută cu certitudine. În predoslovia cărții se menționează că în Basarabia se utilizau cărțile românești, care conțineau multe greșeli, iar Gavriil Bănulescu-Bodoni și-a asumat responsabilitatea de a le corecta, prin publicarea altor ediții în tipografia de la Chișinău. Acest Liturghier este o ediție românească mai veche, cu unele adaptări la edițiile slavone [4, p. 42] sau, potrivit unor cercetări mai recente, demne de toată atenția, această ediție a luat drept punct de plecare altele anterioare, în special, cea a Liturghierului tipărit la Iași în 1794 [5, p. 13-25]. Pe bună dreptate Liturghierul Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni este considerat ca fiind „unul din stâlpii puternici ai românismului în Basarabia”.

 

 

[1] Arhiva Națională a Republicii Moldova. Fond 205, inventar 1, dosar 404. Despre deschiderea tipografiei pe lângă Dicasteria duhovnicească din Chișinău. 12 martie 1814-15 octombrie 1821.

[2] Ștefan Ciobanu, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, Chişinău, Editura enciclopedică „Gheorghe Asachi”, 1992, 272 p. il.

[3] ANRM, Fond 205, inventar 1, dosar 6235. Despre cercetarea raportului starețului mănăstirii Hârbovăț, arhimandritul Ioanichie privind veniturile și cheltuielile sumelor de bani mănăstirești și ale tipografiei. 24.03.1829 –26.03.1829, 11 f.

[4] Maria Danilov, Cenzura sinodală şi cartea religioasă în Basarabia. 1812-1918 (între tradiţie şi politica ţaristă), Chişinău, Tyragetia, 2007, 264 p.      

[5] Nicloae Fuștei, Despre izvoarele Liturghierului de la Chișinău din 1815, în Biblio Scientia, nr. 11-12, 2014, p. 13-25