Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi

LEGĂTURA BRÂNCOVENEASCĂ

Mihai Vârtejaru

Termenul de „legătură brâncovenească” este relativ incert și definește în mod inexact un tip de legătură de carte bogat ornamentată, încadrabilă în mai multe stiluri și perioade.  În epoca brâncovenească, strict vorbind, perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), tiparul cunoaște un avânt deosebit iar volumele finanțate de domnitor se pot numi pe bună dreptate „brâncovenești”[1], termenul extinzându-se și asupra celorlalte tipărituri din timpul domniei sale.

 

Ocazional, exemplarele destinate comanditarilor înstăriți nu numai că erau legate în piele de calitate superioară, dar decorarea acestora era de o bogăție și finețe atipice[2]. Un bun exemplu de astfel de tipăritură este seria Mineielor de la Buzău din 1698, păstrate în colecția Bibliotecii Sfântului Sinod[3], dintre care vom analiza legătura unui exemplar al Mineiului pe Februarie[4].

 

Volumul a fost legat în marochin roșu de capră, care în timp a devenit brună pe exterior din pricina patinării. De jur-împrejurul fiecărei coperți au fost aplicat un model decorativ în sec (blind) prin presarea unei unelte de bronz în formă de roată cu decorațiuni pe cant (numită roletă), ușor încălzită, pe pielea umedă. În jurul acestei decorațiuni s-a aplicat încă una, mult mai subțire și mai fină, însă în foiță de aur. Tot în foiță de aur au fost executate și celelate motive ornamentale: câteva ștampile medii cu motive vegetale (fleuroane) și două blocuri (matrițe) din bronz în formă de medalion cu perimetru decorativ: pe coperta anterioară scena Răstignirii iar pe coperta posterioară scena Cinzecimii. Nu știm cu certitudine dacă uneltele și blocurile au fost realizate de gravori munteni, însă probabilitatea este destul de mare, motivele medalioanelor fiind occidentale, dar cu reprezentări și prescurtări românești.

 

Privind în ansamblu, așa cum arhitectura brâncovenească reunește barocul occidental cu rigorile canonului ortodox, același sincretism îl vedem și în acest tip de legătură. Ornamentica este caracteristică Apusului (este o legătură tip „evantai”[5], după modelul folosit la colțuri, originar din stilul Le Gascon din Franța începutului de secol XVII) pe când iconografia este caracteristică Răsăritului (Răstignirea cu abrevieri chirilice și Cinzecimea), sintetizate într-un stil ce avea să fie emulat de mai mulți meșteri legători.

 

Astfel, termenul de „legătură brâncovenească” este corect numai atunci când definim legături contemporane textelor tipărite sub patronajul lui Brâncoveanu, precum Mineiul descris mai sus, sau manuscrise legate în aceeași eră, cu caracteristici similare,  fiind maidegrabă o definiție de perioadă, și nu de stil.

 

[1] Bacâru, Livia (1971) Legături de cărţi brâncoveneşti,– din „Revista bibiliotecilor”, An XXIV, nr. 8,  pp. 490-495.

[2] Barbu, Violeta (2000) Miniatura brâncovenească, Editura Meridiane, București, p.27.

[3] Chițulescu, Policarp (Arhim.): Valori bibliofile din Biblioteca Istorică a Mănăstirii Radu Vodă din București, Dinasty Books Proeditură și Tipografie, București, 2016, p.63.

[4] Op.cit., p.64

[5] CIMEC (2008) Instrucțiuni de completare a fișei analitice de evidență pentru bunuri culturale mobile - carte si manuscris, CCES, 1985 - facsimil digital, p.219.