Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi

ÎNDREPTAREA LEGII (TÂRGOVIŞTE, 1652)

arhim. Policarp Chițulescu

Când a urcat pe tron, în 1632, Matei Basarab ştia că în ţară încetase tipărirea de cărţi de peste 80 de ani, adică din 1550, de când diaconul Coresi plecase la Braşov. Poate că nu greşim  spunând că cea mai importantă contribuţie culturală a domnitorului Matei Basarab, rămâne cea din domeniul tiparului. Ca iniţiator şi susţinător de tipografie, împreună cu Udrişte Năsturel, cumnatul său, Matei Basarab a înfiinţat trei tipografii la mănăstirile: Govora, Câmpulung şi Dealu, lângă Târgovişte. Înţelegând rolul culturii şi îndeosebi al cărţii religioase pentru edificarea spirituală a oamenilor şi dezvoltarea şcolilor care funcţionau pe lângă biserici şi mănăstiri, el a finanţat tipărirea mai multor lucrări, spunând: „am văzut că în întreaga mea ţară, este foame, este sete, însă nu de pâine şi apă, ci din pricina împuţinării sfintelor cărţi”.

 

După Câmpulung şi Govora, Cetatea Târgoviştei va fi gazda unui nou centru tipografic, aici tipărindu-se Evanghelia învăţătoare (1644), Slujebnicul  (1646) şi chiar doamna Elina, soţia lui Matei Basarab, avea să susţină financiar imprimarea unui Triod-Penticostar (1649), destinat monahilor din Muntele Athos. În acastă carte se află una din primele scrieri originale din literatura română Tratatul despre dărnicie, aparţinând lui Udrişte Năsturel la care se adaugă, monumentala Îndreptarea Legii apărută în 1652.

 

Cartea a contribuit la introducerea dreptului roman în Ţara Românească, în Moldova acest proiect juridic fiind realizat prin Cartea românească de învăţătură a lui Vasile Lupu (Iaşi 1646).

 

Lucrarea este o colecţie completă şi modernă de legi, spre deosebire de Pravila de la Govora (1640) în care normele de drept civil erau sporadice. Îndreptarea Legii se bazează pe izvoare de drept bizantin, cunoscute la noi prin filieră slavonă.Ea nu constituie o simplă traducere a izvoarelor bizantine, ci şi o prelucrare a acestora, conformă cu nevoile Ţării Româneşti.Îndreptarea Legii cuprinde traduceri din: Sintagma lui Matei Vlastares, Nomocanonul lui Manoil Malaxos, Comentariul lui Alexis Aristan.

 

Traducătorul izvoarelor şi alcătuitorul Îndreptării Legii este Daniil Andrean monahul Panonianul care a colaborat cu învăţaţii greci Pantelimon (Paisie) Ligaridis şi Ignatie Petritsis.

 

Îndreptarea Legii a cunoscut o largă circulaţie, ea a contribuit la unificarea gândirii juridice româneşti, (fiind tradusă în 1722 în limba latină, la Cluj), şi implicit la unitatea cultural-lingvistică şi de conştiinţă a românilor din Valahia, Moldova şi Transilvania.

 

Cu sprijinul Domniei, Biserica s-a afirmat ca for justiţiar, participând la Sfatul ţării, adoptând în soboare norme şi hotărâri de interes obştesc. Ea avea atribuţia de a aplica dreptul canonic în societate.Ierarhii au sprijinit puterea centrală în desfăşurarea procedurilor de judecată din divanele ţării de la sud şi est de Carpaţi. Nu o dată, domnitorii  au dat sarcini ale Domniei nu doar ierarhilor ci şi protopopilor, spre a exercita unele activităţi prin sate[1].

 

Îndreptarea Legii reprezintă un moment important în istoria culturii româneşti fiind şi una din primele colecţii de legiuri în limba naţională din Europa medievală.

 

[1] Istoria Românilor, vol. V, Editura Academiei Române, 2003, p. 749