Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi

ILIE MINIAT, CAZANII (BUCUREŞTI, 1742)

arhim. Policarp Chițulescu

Vestitul predicator Ilie Miniat (1669-1714) s-a bucurat de o bună receptare în lumea ortodoxă, încât am putea spune că se alătură marilor Părinţi şi Dascăli ai Bisericii. Întâi de toate, faima episcopului de Cernika şi Kalavrita s-a născut datorită talentului său de orator, predicator şi păstor de suflete. El s-a format la şcolile din Constantinopol şi Italia, fiind pe rând, predicator al bisericii greceşti din Veneţia şi al Catedralei Patriarhale din capital Imperiului Otoman. Moartea l-arăpit de tânăr în 1714, la doar 45 de ani. Totuşi, protoiereul Francisc Miniat, tatăl talentatului orator ortodox, s-a ocupat cu atenţie să publice o serie de Didahii (Predici sau Cazanii) ale fiului său, precum şi o lucrarea pologetică a acestuia Petra skandalou.

 

Prima ediţie a Didahiilor s-a tipărit în 1716 la Veneţia, în casa de editură a lui Antonio Vortoli, al cărei supraveghetor fusese episcopul IlieMiniat. În această primă ediţie a culegerii de predici, prefaţa este semnată de protoiereul Francisc Miniat care prezintă pe scurt viaţa şi activitatea fiului său defunct. Editorul completează această introducere cu alte informaţii, subliniind atât calităţile oratorice, cât şi abilităţile diplomatice ale lui Ilie Miniat. Editorul aminteşte chiar de episodul în care principele Constantin al Moldovlahiei l-a însărcinat pe Ilie Miniat (în 1703) cu o misiune la Viena, la curtea împăratului Leopold. Odată misiunea încheiată cu succes, IlieMiniat a revenit la Constantinopol un de patriarhul ecumenic Gavriil l-a numit, prin gramată patriarhală, predicator al catedralei patriarhale şi profesor la şcoala patriahală.

 

Predicile lui Ilie Miniat au fostatât de căutate încât numai în secolul al XVIII-lea au apărut la Veneţia 12 ediţii. Acest impact deosebit s-a resimţit inclusiv în Ţările Române unde,destul de timpuriu, s-a făcut o traducere românească tipărită în 1742 la Bucureşti, cu cheltuiala mitropolitului Neofit Cretanul. Textul Didahiilor lui Ilie Miniat, a apărut la noi sub titlul cunoscut de Cazanii. Faţă de varianta greacă din 1720 care conţine 42 de predici (ca şi toate ediţiile din secolul al XVIII-lea), pinaxul (cuprinsul) ediţiei româneşti din 1742 conţine 38 de titluri simplificate de traducătorul român, deşi în volum sunt 39 de predici, aceasta deoarece în traducerea din 1742 s-a omis, doar la cuprins, Cazania în duminica a 13-a de la Luca. Nu ştim de ce traducătorul român a lăsat deoparte 3 didahii/predici: Duminica a 4-a a Postului (periodul 3), Cuvântul panegiric la Intrarea Născătoarei de Dumnezeu în biserică şi Duminica a 11-a de la Luca.

 

Toate aceste detalii arată pe de-o parte, care este prototipul grecesc utilizat de traducătorul român, dar şi libertatea asumată de acesta, de a opera modificări, de a clarifica, simplifica sau chiar omite unele texte din culegerea originală. Cartea posedă o limbă română foarte accesibilă, chiar elegantă care a făcut ca românii din Ţara Românească, Moldova şi Transilvania să o caute. Cazaniile în limba română aparţinând lui IlieMiniat au cunoscut numeroase ediţii dintre care le amintim pe cele din 1837, 1863, 1897, etc.