Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi

GROMOVNIC AL LUI IRACLIE ÎMPĂRAT (BUCUREȘTI, 1795)

Gabriel Mihăilescu

Cărțile populare de prevestire au început să fie traduse în limba română încă din primele decenii ale secolului al XVII-lea. Dintre acestea, cele mai căutate erau rojdanicul (preziceri în funcție de zodia sau de luna nașterii, echivalentul horoscopului de astăzi), gromovnicul (în care evenimentele viitoare sunt prezise în funcție de zodia sau luna, uneori și de punctul cardinal sau de momentul zilei, când se produce un tunet, un fulger sau un cutremur) și trepetnicul (prevestiri date în funcție de tremurăturile involuntare ale corpului). Din cauză că erau interzise de Biserică, ele nu au circulat foarte mult în secolul al XVII-lea. Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea însă ele se răspândesc cu repeziciune – dovadă că supunerea în fața autorității ecleziastice începuse să slăbească – atât prin copii manuscrise, cât și prin tipărituri.

 

În anul 1795, apar la București două tipărituri (fiecare cu cea de-a doua ediție a sa) conținînd doar preziceri: un Calendar, cuprinzând un pronostic sau prognostic (cu prevestiri vizând evenimente politice și meteorologice care ar urma să se întâmple în anii stăpâniți de o anumită configurație astrologică, de pildă, situarea unei planete într-una dintre cele 12 zodii) și un Gromovnic – atribuit, printr-o tradiție apocrifă, împăratului bizantin Heraclius –, căruia îi este adăugat, la sfârșit, și un coliadnic (cu titlul în slavonă; în traducere: Lucrarea lui Ezdra de la Nașterea lui Hristos) – atribuit, de asemenea într-un mod fals, prorocului Ezdra – cuprinzând prevestiri pentru tot anul, în funcție de ziua din săptămână în care va cădea Crăciunul.

 

Gromovnicul propriu-zis are următoarea structură: în prima parte, se indică zodiile care stăpânesc zilele fiecărei luni a anului, începând cu luna martie;urmează prevestirile pe zodii, sistematizate în funcţie de tunet, cutremur, fulger, trăsnet sau de combinațiile dintre ele și în funcție de momentul când acestea se produc (ziua sau noaptea).Domeniile circumscrise de aceste preziceri sunt puține, însă semnificative pentru zonele de interes ale omului medieval: soarta „oamenilor mari”, războaiele, molimele, perioadele de secetă, respectiv, inundații, situația agriculturii și a resurselor de hrană în ceea ce privește grânele, mierea, creșterea animalelor, peștele. Evenimentele care urmează să se întâmple sunt prezise într-un stil de maximă generalitate și imprecis. Conținutul prevestirilor este, în general, – atât pentru tunete, cât și pentru cutremure sau celelalte fenomene meteorologice – unul sumbru, nefast, aducător de nenorociri: foamete, războaie, răzmerițe, boli, sânge etc.

 

Această versiune a gromovnicului a cunoscut o circulaţie impresionantă, fiind copiat, cu modificări neînsemnate, în zeci de manuscrise, de-a lungul secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Ea este, uneori, transcrisă şi de două ori în acelaşi codice, de către acelaşi copist sau însoţeşte un al doilea gromovnic,aparţinând unei alte redacţii. Gromovnicul tipărit, în 1795, a fost reeditat, în 1817. Nu se cunosc exemplare din prima ediție a textului.