Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi

EVANGHELIA GRECO-ROMÂNĂ (BUCUREŞTI, 1693)

arhim. Policarp Chițulescu

Cartea a fost imprimată în tipografia domnească din București, aflată la Mitropolia Ungrovlahiei. Ea se înscrie în demersul Bisericii şi al Domniei de a realiza românizarea cultului, de a oferi creştinilor accesul la mesajul textelor sacre, într-o limbă pe care o înţeleg. După Evanghelia din 1682, tipărită la Bucureşti cu sprijinul fianciar al lui Şerban Cantacuzino, acum vede lumina tiparului o nouă ediţie a cărţii, însă în două limbi: greacă şi română. În acest sens, traducătorul spune: „iar de s-ar întâmpla ceva greșală sau îndoire la Evanghelia care iaste tâlmăcită (în limba română, atunci) să se desleage îndoirea și să se îndrepteaze greșala de pre cea elinească”.

 

Am putea spune că avem de-a face cu  un început de ediţie critică, oferindu-se cititorilor avizaţi, posibilitatea de a confrunta textul românesc cu cel din originalul grecesc. Desigur că în acest fel, cartea acoperea şi nevoile creştinilor de limbă greacă din turcocraţie (fostul Imperiu Bizantin). Evanghelia conţine textul Noului Testament însă grupat în funcţie de sărbătorile Bisericii Ortodoxe, fiecăreia corespunzându-i unul sau mai multe fragmente numite pericope. Evanghelia se deschide cu un text aparţinând  Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan care se citeşte în Sfânta şi Luminata Zi a Paştilor (adică în Ziua Învierii). Traducerea românească se datorează lui Şerban Greceanu care şi semnează mai multe texte introductive, dar şi lui Athanasie Moldoveanul. Din prefaţa semnată de Şerban al II-lea logofăt mai aflăm şi că tipărirea s-a făcut cu cheltuiala domnitorului martir Constantin Brâncoveanu pentru a fi dăruită creştinilor.

 

Gravurile evangheliştilor şi alte ornamente care împodobesc Evanghelia sunt atribuite înzestratului ieromonah, apoi mitropolit, Antim Ivireanul. Această lucrare dă măsura exactă a măiestriei lui Antim care a fost tipograful realizator, dar şi a simţului său artistic deosebit care au dus la naşterea acestei capodopere tipografice, echilibrate şi delicate, în care grija pentru linie şi literă, se împleteşte cu bogăţia şi rafinamentul elementelor decorative. Textul este tipărit cu roşu şi negru, fiind dispus pe două coloane:  prima în greacă,  iar cealaltă în limba română, detalii care  sporesc prestanţa cărţii.