Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi

DOSOFTEI, VIAȚA ȘI PETREACEREA SVINȚILOR (IAȘI, 1682-1686)

Conf. univ. dr. Gabriel Mihăilescu

În secolul al XVII-lea  românesc, asistăm – pe fondul declinului limbii slavone, tot mai puțin înțeleasă de credincioși și chiar de preoți, și al necesității de a împiedica răspândirea cărților religioase românești de inspirație calvină – la progrese considerabile în procesul naționalizării cultului ortodox. Mai întâi se traduc predicile, apoi tipicul slujbelor („indicațiile de regie” adresate preoților, privitoare la modul de desfășurare al serviciului divin) și pericopele evanghelice (pasajele din Noul Testament care se citesc în timpul slujbei liturghiei).

 

Un rol major în cadrul acestui fenomen cultural îi revine lui Dosoftei, mitropolitul Moldovei (1671-1673;1675-1686). El va face un pas hotărâtor în încercarea de transpunere în limba română a principalelor cărți de cult: liturghierul (Dumnedzăiasca liturghie, Iași, 1679), psaltirea (Psaltire de-nțăles, Iași, 1680), molitvenicul (Molitvenicul de-nțăles, Iași, 1681) și octoihul (Octoihul, Iași, 1683; neterminat). Ultima tipăritură importantă a lui Dosoftei din această serie este Viața și petreacerea svinților (Iași, 1682-1686), prima culegere hagiografică (adică cuprinzând viețile sfinților) în limba română pentru întreg anul bisericesc. Dosoftei avusese inițial intenția să-și publice lucrarea în patru volume: viețile sfinților pentru lunile septembrie-decembrie (volumul I), pentru ianuarie-februarie (volumul II), pentru martie-iunie (volumul III) și pentru iulie-august (volumul IV). Dintre acestea doar primele două vor fi imprimate până la capăt și vor apărea, în intervalul 1682-1686, într-un singur volum. Volumele III și IV au rămas neterminate (au fost tipărite „viețile” pentru 1 martie-10 iunie și, respectiv, 1-12 iulie), datorită faptului că Dosoftei a fost obligat să părăsească Moldova în 1686, împreună cu trupele regelui polonez Sobieski. Colile tipărite ale cărții au fost luate de Dosoftei în Polonia și, ulterior, legate într-un singur volum, în două sau în patru.

 

„Viețile” lui Dosoftei sunt traduse după numeroase izvoare grecești sau slavone, față de care mitropolitul își permite o serie de libertăți, omițând sau adăugând pasaje întregi. „Viețile” celor mai importanți sfinți ai fiecărei zile sunt expuse pe scurt. În unele cazuri totuși – mai ales când e vorba de apostoli, de sfinți foarte populari sau, dimpotrivă, de sfinți aproape uitați – Dosoftei alege să traducă versiunea dezvoltată a biografiilor acestora (de ex., Sf. Ap. Toma, Sf. Ap. Andrei, Sf. Evdochia, Sf. Maria Egipteanca, Sf. Alexie, omul lui Dumnezeu, Sf. Macarie Râmleanul, Sf. Cecilia, Valerian și Tiburtie, Sf. Chiriachi). În dreptul multor zile din partea a doua a culegerii, începând cu luna martie, sunt inserate și felurite cuvinte de învățătură, pilde din Pateric sau minuni ale Maicii Domnului. Memorabilă rămâne, între altele, pledoaria mitropolitului Moldovei pentru canonizarea monahilor și a pustnicilor cu viață desăvîrșită, trăitori pe pământ românesc: „Dară tocma și din rumâni, mulți sânt carii am și vădzut viața și traiul lor, dară nu s-au căutat [...]. Că Dumnădzău Sinția sa nice un neam de rodul omenesc pre pământ nu lasă nepartnic de darul Sințiii sale. Ce preste toți au tins mila Sa ș-au deșchis tutror ușe de spăsenie”[1].

 

Cartea a circulat în toate cele trei țări române, dar mai cu seamă în Moldova și în Transilvania, unde a fost trimisă cu dedicație către diferite personalități ale epocii de către însuși Dosoftei, aflat în al doilea său exil polonez[2]. Partea a doua a culegerii (lunile martie-august) a fost copiată într-un manuscris de la sfârșitul secolului al XVII-lea sau începutul secolului al XVIII-lea, „viețile” lipsă din tipăritura lui Dosoftei fiind transcrise, foarte probabil, după alte traduceri românești ale acestora.

 

[1] Dosoftei, Viața și petreacerea svinților: Iași 1682-1686, ediție de Rodica Frențiu, Cluj-Napoca, Ed. Echinox, 2002, p.413.

[2] Vezi N. A. Ursu, pr. Nicolae Dascălu, Mărturii documentare privitoare la viața și activitatea mitropolitului Dosoftei, Iași, Ed. Trinitas, 2003, p.68-70.