Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi

CEASOSLOV (CHIȘINĂU, 1817)

Dr. hab. Igor Cereteu

După înfiinţarea tipografiei de la Chișinău Mitropolitul și Exarhul Gavriil-Bănulescu Bodoni și-a pus drept scop tipărirea cărţilor bisericești, necesare preoţilor din eparhie. Pentru a obţine încrederea din partea autorităţilor ecleziastice imperiale ierarhul a promis ca toate tipăriturile de la Chișinău vor fi traduceri și adaptări după cele din Imperiul ţarist.

 

Ceaslovul a fost tipărit după Liturghie (1815), Bucoavnă (1815), Molebnic (1815, 1816) și Te-deum de Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos (1816). Este, de fapt, a doua carte bisericească de format mare (în 2o) și voluminoasă ca număr de pagini [1, nr. 951; 2, p. 64-68], ieșită de sub teascurile de la Chișinău în 1200 exemplare [3, p. 51].

 

Primele informaţii documentare despre difuzarea organizată a cărţilor din tipografia de la Chişinău sunt cele referitoare la Ceaslovul de la 1817. După terminarea lucrului asupra tipăririi cărţii, eclesiarhul mitropoliei, care era şi egumenul mănăstirii Frumuşica, ieromonahul Sinesie, înainta o petiţie mitropolitului, în care cerea să se expedieze un ucaz protopopilor ţinuturilor pentru ca aceştea să trimită listele preoţilor din protopopiatele aflate în subordinea lor. Urmare a acestei ordonanţe era trimiterea din fiecare protopopie câte o căruţă cu doi cai şi doi ţârcovnici, pentru a primi câte un exemplar pentru fiecare preot. Mitropolitul, de comun acord cu tipograful Ignatie stabilea preţul cărţilor.

 

Ceasloavele au fost difuzate în două rânduri. Prima dată s-a expediat câte un exemplar pentru preotul paroh, imediat după tipărirea cărţii, adică în anul 1817, însă dat fiind că tirajul a fost destul de mare, iar în unele biserici erau câte doi sau trei preoţi s-a hotărât să se trimită repetat şi preoţilor care nu aveau asemenea cărţi.

 

Astfel, la 4 mai 1818 Sinesie expediază un raport pe numele mitropolitului, în care se stipula că „ceasloavele ce s-au tipărit în exarhiceasca tipografie, s-au împărţit pe la toate bisericile din eparhia Chişinăului, dar fiind că pi la unile din bisărici să află câte doi şi câte trei preoţi, s-au împărţit numai câte unul de bisărică, şi ei neavând a lor ceasloave, iau ceasloavele den bisărici şi împlinesc trebile lor. Drept aceia, eu am socotit şi fac arătare exarhiceştii dicasterii, fi-va cu cale ca la preoţii, care n-au a lor ceasosloave şi iau ceasosloavele den bisărică de împlinit trebile lor, să li să împartă câte un ceaslov” [4, f. 1].

 

Din cele relatate reiese că Ceasloavele tipărite în anul 1817 au fost difuzate în termeni relativ restrânşi, încât în unele rapoarte ulterioare, privind cărţile rămase în depozite acestea figurează în număr mai mic, în comparaţie cu alte titluri.

 

 

[1] Bianu, Ioan; Hodoş Nerva; Simonescu, Dan (1912-1936) Bibliografia Românească Veche. Tomul III. 1809-1830, de Bucureşti: Atelierele Socec & Co., 777 p.

[2] Farmagiu, V.;  Matei, N.; Slutu. C. (1992) Cartea Moldovei. Ediţii vechi (sec. XVII – înc. sec. XX). Catalog general. Vol. 2. Cu un studiu introductiv de A. Eşanu, Кишинэу, „Штиинца”, 266 p.

[3] Ciobanu, Ștefan (1992) Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, Chişinău, Editura enciclopedică „Gheorghe Asachi”, 272 p. il.

[4] Arhiva Naţională a Republicii Moldova. Fond 205, inventar 1, dosar 2112. Despre examinarea raportului eclesiarhului mitropoliei Chișinăului Sinesie privind expedierea listelor preoților care nu au ceasosloave. 4 mai 1818 – 21 februarie 1822. 3 f.