Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi

CALENDARIU (BUCUREȘTI, 1795)

Conf. univ. dr. Gabriel Mihăilescu

Materia celor mai vechi calendare românești (din secolul al XVIII-lea) era alcătuită, în special, din diferite tipuri de prevestiri. Astfel, Calendarul tipărit în 1733 la Brașov, de Petru Șoanul, cuprindea mai întâi un rojdanic (echivalentul horoscopului de astăzi), urmat de preziceri privitoare la starea timpului, toate în funcție de cele 7 planete tutelare (Saturn, Jupiter etc.). Se indicau apoi momentele favorabile pentru creșterea semințelor pe câmp, pentru tăiatul lemnelor în pădure, pentru înțărcatul copiilor sau pentru lăsatul sângelui la oamenii bolnavi în funcție de fazele lunii și de anumite zile sau luni ale anului. Calendarul continua apoi cu un nou tip de rojdanic, organizat de această dată pe zodii. Pe de altă parte, prezicerile date în funcție de luna sau zodia nașterii (rojdanicul), de zodia în care cade un tunet sau un fulger (gromovnicul) sau de tremurăturile involuntare ale corpului (trepetnicul) erau cunoscute din manuscrise românești copiate încă din prima jumătate a secolului al XVII-lea, dar ele nu ajunseseră să cunoască o răspândire prea largă, din pricina cenzurii Bisericii care nu îngăduia astfel de practici.

 

Calendarul publicat la București, în 1795 (epocă în care tipăriturile și manuscrisele conținînd prevestiri se înmulțesc considerabil), reprezintă o doua ediție, așa cum se precizează pe pagina de titlu, și cuprinde un alt tip de preziceri. Este vorba de „pronosticuri” (sau „prognosticuri”, < ngr. προγνωστικόν, adică cele care vizează evenimente politice sau meteorologice care urmează să se întâmple în anii stăpâniți de o anumită configurație astrologică; de obicei, situarea uneia dintre cele 7 planete într-una dintre cele 12 zodii).  Moda acestui gen de prevestiri se impune în Țara Românească în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Din această perioadă, au ajuns până la noi mai multe manuscrise cu pronosticuri – în special, politice – traduse selectiv din diferite calendare italienești pentru Constantin Brâncoveanu de către Ioan Romanul sau Ion Frâncul, sub titlul, preluat din italiană, de Foletul Novel.

 

Calendarul din 1795 conține asemenea pronosticuri distribuite pe 28 de cicluri, în funcție de planeta și zodia regentă. Fiecare ciclu stăpânește 8 ani care sunt enumerați în fața fiecărui set de preziceri. Cel mai vechi an amintit este 1722, ceea ce ne poate da o idee despre epoca în care a fost redactat originalul acestor pronosticuri. Prevestirile se referă la starea vremii și la anotimpuri („Începutul iernii potrivit. Mijlocul iernii, ploios și vânturos. Iară sfârșitul, cu ploi”[1]), la fenomene neobișnuite, prevăzute și în funcție de poziția anumitor constelații pe cer („Încă va fi și grindină. Și în urma stealii ce să numeaște Sirie, se vor face călduri și boale”[2]), la starea generală a vitelor mari și mici („Și la/ vitele ceale mici, bună norocire, iară la ceale mari va fi rea întâmplare”[3]) și la evoluții, de obicei negative, politice, sociale sau economice („Împărații și domnii vor scoate multe biruri și haraciuri la supușii lor. Încă să vor ivi mulți hoți și drumurile nu vor fi încredințate”[4]).

 

Calendarul de la București – despre a cărui primă ediție nu știm deocamdată nimic – a circulat prin mai multe copii manuscrise de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea.

 

[1]Calendariu, ed. a II-a , București, 1795, f. 1v.

[2]Ibidem.

[3]Ibidem, f. 1v-2r.

[4]Ibidem, f. 2r.