Catalogul Tipariturilor Romanesti Vechi

CALENDAR PE 112 ANI (IAȘI, 1785)

Conf. univ. dr. Gabriel Mihăilescu

Primul calendar românesc a fost tipărit la Brașov, în 1733, de dascălul din Scheii Brașovului Petcu Șoanul. Cel de-al doilea calendar românesc, Calendariu pe 112 ani, a apărut la Iași, jumătate de veac mai târziu, în 1785.

 

Alcătuitorul și traducătorul acestui al doilea calendar este arhimandritul Vartolomei Măzăreanu, tipografi și gravori ai cărții fiind protoiereii (protopopii) Mihail și Policarp (fiul lui Mihail) Strilbițki. Mihail Strilbițki, polonez de origine, închiriază, în 1778, atelierul tipografic de la Mitropolia Moldovei, iar, de prin 1784, își întemeiază propria sa tipografie, „politicească” (laică)[1], unde va publicatot felul de cărți inedite, „curioznice” (ciudate), pentru vremea sa: un mic tratat de fizionomie (traducere după Lavater, printr-un intermediar rusesc), un ghid de conversație româno-rus, Calendarul din 1785, Cuvântul contra nicotinii al lui Nicolae Mavrocordat (în limba greacă), Trepetnicul de semne omenești (carte populară de prevestiri date în funcție de mișcările involuntare ale diferitelor părți ale corpului).

 

Calendariul pe 112 ani, tipărit cu caractere rusești cursive, a fost compilat și tradus după mai multe surse, dar, în principal, a fost folosit un Calendar rusesc, apărut în vremea lui Petru cel Mare, în 1710, la Moscova. Interesant este scopul declarat al tipăriturii, așa cum rezultă din Predoslovia (prefața) către cetitoriu: „acest calendariu s-au făcut ca să poată sluji la trebuințele casii și având omul vreme slobodă și petrecându-o să o petreacă cu veselie[2].

 

Așadar, în spirit modern, Calendarul trebuia să aibă o finalitate practică și o alta de delectare. La fel ca în Calendarul lui Petcu Șoanul, primul text din calendarul ieșean este o cronologie a „lucrurilor celor vechi și celor noao”, adică a evenimentelor mai importante din istoria lumii. Urmează o mică culegere de șase maxime grecești și latinești – din care prima vorbește despre importanța învățăturii – și o selecție de scurte episoade biblice (de la Geneză până la Nașterea lui Iisus Hristos).

 

Calendarul continuă cu Sinaxariul pe 12 luni, cu zodiile lor. Pentru fiecare lună se dau sărbătorile pe zile, apoi zodia cu prevestirile pentru băieți („prunci”) și fete (fata născută în zodia „Vițelului” – a Taurului – „va fi groasă și mare la trup, multă la minte și veasălă, la glas frumoasă, înaintea tuturor de cinste, dulce cu vorba, măcar că va fi în tot chipul ispitită”[3]), precum și o „doftorie” pentru bolile mai frecvente ale zodiei în cauză (pentru cei născuți în zodia Balanței „vin cu pelin și lapte de capră să trebuiești; de multe mâncări de poame și de struguri de vie foarte să te păzești”).

 

Urmează o secțiune care conține rețete de siropuri, de „doftorii” pentru oameni și animale, de „vudci” (un fel de lichioruri) cu mirodenii, dar și pentru diferite substanțe (lacuri, „apa tare”, ceara de diferite culori) cu care lucrează pictorii și zugravii.

 

Partea întâi a Calendarului se termină cu o suită de sugestii de farse sub titlul de Comedii (de pildă, să înmoi miez de pâine în rachiu și să-l dai păsărilor de curte să-l mănânce, apoi să le urmărești comportamentul). Partea a doua a Calendarului cuprinde, mai întâi, pronosticuri privitoare la vreme, semănături, culturi, după anii stăpâniți de fiecare din cele 7 planete (Saturn, Jupiter, Marte, Soarele, Venus, Mercur și Luna), de care este vorba și în Calendarul, din 1733, al lui Petcu Șoanul. De altfel, la acest capitol există foarte multe similitudini între cele două calendare. Tipăritura ieșeană, de la 1785, se încheie cu o secțiune de Prognostice foarte curioaznice ce arată pe 12 luni, în care se vede cum va fi vremea dintr-un an după vremea bună sau rea a zilelor dintr-o lună.

 

Textul este însoțit de mai multe viniete, gravuri executate de Mihail și Policarp Strilbițki ilustrând cele 12 zodii sau cele 7 planete. Calendariul pe 112 ani a avut succes la cititori, dovadă – ca și în cazul Calendarului tipărit de Petcu Șoanul –  numeroasele copii manuscrise realizate după acesta.

 

[1] Vezi Oprea, Marius (1996) Plimbare pe ulița tipografiei, București, Ed. Fundației Culturale Române, p.186.

[2]Calendariu pe 112 ani ..., Iași, 1785, ff. 1v-2r.

[3]Ibidem, p. 61.